Sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor...

 Una dintre sarcinile principale ale unei instituții de sport, este, să aducem în atenţia populaţiei, rolul educaţiei fizice şi sportului în societatea modernă, ca factor de sănătate, educaţie şi integrare socială.

   Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de arenele sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator, în timp ce sunt „scutiţi” de către părinţii excesiv de protectori de orele de educaţie fizică desfăşurate în şcoală reprezintă un fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această realitate constituie un semnal de alarmă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a tinerei generaţii. De aceea, cercetătorii din domeniul psihologiei sportului au un rol esenţial nu doar în conturarea unor concepte şi metodologii specifice,  ci şi în readucerea în atenţia societăţii a celebrului dicton al lui Juvenal: „Mens sana in corpore sano”.

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL - UN DREPT FUNDAMENTAL AL OMULUI

Educaţia fizică şi sportul reprezintă drepturi fundamentale ale omului, recunoscute de marile organizaţii internaţionale. În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948) se stipulează faptul că orice persoană are dreptul la educaţie, în scopul dezvoltării depline a personalităţii sale.
În Scrisoarea Internaţională privind Educaţia Fizică şi Sportul, UNESCO (1978) stabileşte, la articolul 1, că aceste activităţi reprezintă „un drept fundamental al tuturor”, iar exercitarea lui are multiple efecte asupra stării de sănătate şi a dezvoltării personalităţii oamenilor.
În Convenţia asupra Drepturilor Copilului (ONU, 1989), în Convenţia împotriva Discriminării în Educaţie (ONU, 1960), în alte tratate şi declaraţii, educaţia fizică şi sportul sunt considerate activităţi prin care se asigură dreptul la educaţie.

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL - COMPONENTE ALE EDUCAŢIEI GENERALE

În cadrul caracterului global al educaţiei, educaţia fizică şi sportul prezintă conţinuturi şi sarcini specifice, cu influenţe de sistem asupra individului, în plan fizic, motric, intelectual, estetic şi moral. În acelaşi timp, educaţia fizică şi sportul pot fi considerate drept forme speciale de educaţie prin fizic, care conduc nu doar la finalităţi biologice, ci şi la importante aspecte psihologice şi sociale.

Educaţia formală şi informală beneficiază de valorile transmise prin educaţie fizică şi sport, cum sunt acumularea de cunoştinţe, motivaţie, aptitudini, dispoziţia de a depune eforturi personale, precum şi de calităţile sociale, cum sunt munca în echipă, solidaritatea, voluntariatul, toleranţa şi fair-play-ul, totul într-un context multicultural.

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL PENTRU SĂNĂTATE

          Promovând respectul pentru organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se constituie în forme de educaţie pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o fiinţă biologică ale cărei componente structural-funcţionale sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie fizică şi sport. Funcţia de optimizare a potenţialului biologic reprezintă, de fapt, punctul de plecare al tuturor influenţelor exercitate asupra organismului uman.

             Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi a unor afecţiuni cronice, precum bolile cardiovasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii, pun în pericol viaţa persoanelor. Studiile efectuate în diferite ţări evidenţiază că fiecărui dolar investit pentru educaţie fizică şi sport îi corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale. Nu întâmplător, există concepţia potrivit căreia „sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor”.
 

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL - COMPONENTE ALE CULTURII ŞI CIVILIZAŢIEI UMANE

 Domeniul educaţiei fizice şi sportului defineşte un univers al creaţiilor umane de natură morală, intelectuală, estetică, ce îşi găsesc locul cuvenit în ansamblul general al valorilor culturale. Ca act de creaţie valorică, deci ca act de cultură, educaţia fizică şi sportul reliefează o nouă semnificaţie a corpului uman, o îmbinare armonioasă între cultura spiritului şi acţiunea propriu-zisă.
             Educaţia fizică şi sportul îşi aduc o contribuţie originală la educaţia culturală prin promovarea frumuseţii corpului, prin expresivitatea mişcărilor şi prin calitatea relaţiilor interumane pe care le implică.
             Funcţia culturală a acestor activităţi se exprimă şi prin momentele de sublim pe care le relevă marile spectacole sportive, de exemplu, festivităţile de deschidere şi închidere a Jocurilor Olimpice, care provoacă o intensitate emoţională greu de egalat. De asemenea, sublimul apare, adeseori, şi ca atribut al naturii, care „găzduieşte” performanţa sportivă, valorile estetice ale acesteia fiind solidare cu acțiunea sportivă. Putem aprecia că dezvoltarea culturii universale s-a realizat şi prin îmbogăţirea culturii fizice, care presupune un ansamblu de idei, convingeri, obiceiuri, instituţii, discipline ştiinţifice, opere artistice etc. Toate aceste elemente creează legătura intrinsecă între educaţie fizică, sport şi cultură, care uneşte, într-un limbaj comun, diferite arii geografice şi sociale.

 EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL - DOMENII ALE CUNOAŞTERII ŞTIINŢIFICE

UNESCO (1978) consideră că aportul ştiinţei este indispensabil în dezvoltarea educaţiei fizice şi sportului. Importante evenimente ştiinţifice, organizate la nivel internaţional, au promovat contribuţia ştiinţelor la dezvoltarea cunoaşterii în acest domeniu.
            Acumularea de informaţii, în aria educaţiei fizice şi sportului, a condus la constituirea şi consolidarea unui sistem de ştiinţe care studiază motricitatea umană, contribuind la creşterea eficienţei educaţionale a acestor activităţi, exprimată prin performanţe sportive superioare şi printr-o capacitate specifică de adaptare la solicitări fizice şi psihice. Acest proces a condus la constituirea şi impunerea unei noi ramuri a cunoaşterii ştiinţifice - Ştiinţa Sportului, care are caracter integrativ şi interdisciplinar, şi analizează sistemic fenomenul sportiv.
           O retrospectivă a performanţelor, în diferite ramuri de sport, evidenţiază progresul constant al acestora, progres care nu ar fi fost posibil fără o cercetare ştiinţifică temeinică. Autorităţile Statului trebuie să sprijine cercetarea ştiinţifică destinată dezvoltării performanţei umane - fizice, motrice şi psihice.

SPORTUL – LABORATOR DE EXCELENŢĂ UMANĂ

Adevărata imagine a sportului este dată de însăşi viaţa socială, care îl plasează alături de marile preocupări cum sunt cele de natură educaţională, economică, culturală, ideologică, ştiinţifică, de apărare şi ordine publică întregind o concepţie care îi recunoaşte valoarea.
Esenţa sportului este competiţia, care s-a dezvoltat sub aspect istoric pe parcursul evoluţiei societăţii şi prin care se comparau performanţele fizice, inteligenţa şi capacitatea de creaţie.
Accesibilitatea sportului la cele mai diferite vârste, din copilărie la bătrâneţe, îl plasează în rândul celor mai accesibile forme de educaţie şi factori de sănătate. Sintagma Sportul pentru toţi oglindeşte acest drept al tuturor oamenilor de a practica sportul pentru recreere, întreţinere, reeducare motrică sau pentru marea performanţă.
Sportul de performanţă este un adevărat laborator de excelenţă umană, atât în ceea ce priveşte sănătatea, cât mai ales în dezvoltarea capacităţii de performanţă. Acesta constituie un teritoriu în care fiinţa umană caută perfecţiunea şi pe care de multe ori o realizează spre încântarea sa  şi a milioanelor de admiratori.
În relaţiile socio-culturale ale umanităţii, compararea performanţelor ocupă un loc important. Multe naţiuni, de pe toate continentele, depun eforturi pentru a fi reprezentate în marile confruntări internaţionale, pentru a-şi face cunoscute performanţele. Sportul devine un adevărat ambasador, un simbol al prestigiului individual şi al naţiunii căreia îi aparţine sportivul.

 EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL - MEDII EDUCAŢIONALE PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA DISCRIMINĂRII ŞI EXCLUZIUNII SOCIALE

Educaţia fizică şi sportul îşi aduc o contribuţie esenţială la coeziunea economică şi socială, precum şi la formarea unei societăţi mai bine integrate, ele promovând sentimentul apartenenţei la un spaţiu socio-cultural comun. Aceste roluri sunt şi mai relevante pentru categoriile de persoane defavorizate, grupurile insuficient de bine reprezentate, persoanele cu nevoi speciale, imigranţi etc. Practicarea exerciţiilor fizice trebuie să se desfăşoare fără discriminări, prin asigurarea accesului egal al femeilor şi bărbaţilor, indiferent de rasă, religie, opinie politică, origine naţională sau socială. În acest sens, Comisia Europeană încurajează punerea la dispoziţie a spaţiilor destinate practicilor sportive şi activităţilor fizice, ca instrumente de interacţiune socială pozitivă. Pe de altă parte, se subliniază contribuţia sportului la crearea de locuri de muncă şi la creşterea economică, dar şi la revitalizarea unor zone defavorizate.
            Mediul socializant al educaţiei fizice şi sportului oferă modele de comportare transferabile în viaţa cotidiană. Coeziunea socială, toleranţa reciprocă, integrarea etnică şi culturală sunt, în mare măsură, efecte ale practicării exerciţiilor fizice, sub diverse forme.
           Prin educaţie fizică şi sport sunt combătute atitudinile rasiste, xenofobe şi de excluziune a celor mai puţin dotaţi fizic şi motric. Tendinţa demografică de creştere a numărului de persoane vârstnice trebuie să conducă la o viziune inovatoare, în ceea ce priveşte locul şi rolul educaţiei fizice şi sportului în diminuarea efectelor îmbătrânirii.
În acelaşi timp, practicarea exerciţiilor fizice contribuie la recuperarea persoanelor cu diferite tipuri de dependenţă (droguri, medicaţie în exces, alcool),favorizând reinserţia lor socială.
 

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL - CADRU DE COOPERARE INTERNAŢIONALĂ

Educaţia fizică şi sportul creează un nou cadru de cooperare între popoare, prin transformarea culturii războiului, a violenţei şi discriminării într-o cultură non-violentă, a toleranţei şi solidarităţii.
Activităţile fizice favorizează, prin modul lor specific de organizare, stabilirea de contacte interumane, de dialog intercultural şi de cooperare internaţională. Sportul, prin mijloacele lui specifice, favorizează respectarea unor reguli comune, depăşind barierele geografice, politice, sociale şi economice.
            Existenţa organismelor sportive internaţionale face posibilă afilierea reprezentanţilor diferitelor naţiuni şi stabilirea unui dialog structurat, pentru dezvoltarea practicilor şi culturii sportive, la care participă federaţiile de specialitate, organizaţiile sportive tutelare, comitetele olimpice naţionale, alte organizaţii europene şi internaţionale, precum şi alţi factori implicaţi în domeniul sportului, inclusiv partenerii sociali.
           Cooperarea internaţională este condiţia universală de dezvoltare echilibrată a educaţiei fizice şi sportului în toate ţările. Expresia acestei cooperări o reprezintă Cartea Albă a Sportului, care prevede acţiuni de orientare a activităţilor Comisiei Europene, legate de acest domeniu.

SPECIALIŞTII DOMENIULUI - FACTORI DE PROMOVARE A EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Rolul cel mai important, în promovarea educaţiei fizice şi sportului, îl are resursa umană implicată, respectiv: profesori de educaţie fizică şi sport, antrenori, manageri, cercetători, medici, psihologi, pedagogi, sociologi etc. Experienţa ultimilor ani a demonstrat necesitatea unei schimbări în mentalitatea specialiştilor, care să vizeze noi modele de analiză, explicaţie, interpretare şi aplicare a cunoştinţelor specifice domeniului.
            În contextul social actual, profesorul de educaţie fizică şi antrenorul exercită un ansamblu de atribuţii, date, în primul rând, de poziţia de educator, iar apoi de profilul specializării acestora. Ei au rolul de a garanta contribuţia educaţiei fizice şi sportului la îndeplinirea obiectivelor generale ale educaţiei şi a celor specifice domeniului. Se impune reconsiderarea permanentă a pregătirii lor iniţiale şi continue, astfel încât acestea să răspundă pe deplin noilor cerinţe sociale.